Ludwig Van Beethoven

Cine dintre noi nu a avut un moment de extrema durere? Cine nu a simtit vreodata, intr-un moment din viata, dorina de a renunta? Cine nu s-a simtit niciodata singur, foarte singur si a avut senzatia de a-si fi pierdut calea si speranta? Chiar si oamenii faimosi, bogati, importanti pot avea momentele lor de singuratate si de tristete profunda…

Asa i s-a intamplat si unuia dintre cei mai cunoscuti compozitori ai tuturor timpurilo, Ludwig Van Beethoven, care s-a nascut in anul 1770, la Bonn, Germania si a murit in anul 1827, la Viena – Austria.

Beethoven traia una din acele zile triste, fara stralucire si fara lumina. Era foarte abatut din cauza mortii unui print din Germani, care era ca un tata pentru el. Tanarul compozitor suferea din cauza unei mari lipse de afectivitate. Tatal sau era alcoolic si il abuza fizic. Asta a fost si cauza pentru care el a murit pe strada. Mama sa murise foarte tanara. Fratele sau nu-l ajutase niciodata cu nimic si, peste toate astea, boala lui s-a agravat. Simptomele de surzenie au inceput sa-l deranjeze, provocandu-i nervozitate si  iritare.

Beethoven mai putea auzi doar folosind un fel de trombon acustic. El purta intotdeauna la el o hartie sau un caiet pentru ca oamenii sa-si scrie ideile si in acest fel, sa poata comunica, dar nu toti oamenii aveau rabdare sa faca asta si nici pentru a li se citi pe buze ce spuneau.

Vazand ca nimeni nu-l intelegea si nici nu-l ajuta, Beethoven se retrase si se izola. Din aceasta cauza  si-a castigat renumele de mizantrop. Din toate aceste motive, compozitorul cazu intr-o depresie profunda. Si-a scris un testament in care spunea ca se va sinucide. Dar cum niciun fiu al lui Dumnezeu nu este uitat, el primi ajutor spiritual, prin intermediul unei fetite oarbe care traia in aceiasi pensiune modesta in care se mutase si Beethoven si care-i spuse aproape tipand: ” Eu as da orice pentru a putea vedea o noapte cu luna!”

Cand a auzit-o, Beethoven s-a emotionat pana la lacrimi. In fond si la urma urmei, el putea sa vada. El putea sa exprime arta prin compozitiile sale.

Pofta de viata i-a revenit si atunci compuse una din piesele cele mai frumoase ale umanitatii: ” Sonata Lunii”. In tema ei, melodia imita pasii lenti ai unor persoane, probabil ai lui sau ai altora, care duceau sicriul printului, protectorul lui. Privind cerul argintat de luna si aducandu-si aminte de fetita oarba, ca si cand s-ar intreba de ce ar trebui sa moara un om atat de iubit, el se adanceste intr-un moment de profunda meditatie transcedentala.

Anumite studii muzicale spun ca, cele 3 note muzicale care se repeta cu insistenta in tema principala a Sonatei, sunt cele 3 silabe a cuvintelor ” de ce?” sau ai altui cuvant sinonim din limba germana.

Multi ani dupa ce si-a infrant suferinta, a aparut incomparabila Oda a Bucuriei a noua simfonie care incununeaza munca acestui compozitor, deja complet surd. Oda Bucuriei exprima recunostinta sa fata de viata si fata de Dumnezeu pentru ca nu s-a sinucis. Si toate acestea multumita acelei fetite oarbe care i-a insuflat dorinta de a exprima, prin note muzicale, o noapte cu luna. Folosindu-si sensibilitatea, Beethoven a redat, prin intermediul melodiei, frumusetea unei nopti scaldate de  lumina lunii, pentru acei care nu o pot vedea cu ochii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s