CFR – intors

Si cum in post-ul anterior, v-am promis ca va voi povesti si frumoasa amintire din tren, cand ma intorceam in Bucuresti, iata-ma!

Se facea ca eram in luna ianuarie. Cu pasi mari si cu tristete in suflet, trebuia sa ma intorc in Bucuresti. M-am urcat in tren si calatoria a inceput. Cum aveam de mers vreo 7 ore si cum plamanii mei n-au stare nici in tren, de fiecare data cand opream in cate o statie si poposeam ceva mai mult, ma inghesuiam cu alti fumatori la usa trenului.

Dar, pe la jumatatea drumului, mi-am dat seama ca am nevoie la toaleta. De obicei nu ma bag in astfel de locuri, pentru ca, pur si simplu, nu e acasa si parca ceva nu merge. Dar, am zis sa nu risc sa fac in pantaloni, asa ca mi-am facut curaj si am intrat in toaleta.

Bai, nu ma asteptam sa gasesc luxul de pe lume, da`, eh…mai conteaza? Cred ca stiti si voi ce inseamna o toaleta CFR. Si aici mi-a inceput aventura. Luminita a fost de partea mea atat timp cat am avut treaba, pe urma, m-a lasat si cu pantalonii in vine si pe intuneric. Eh, n`o fi bai, m-am gandit – ma descurc. De unde draci? Greu tare pe intuneric intr-un tren pus in miscare. Pana la urma am rezolvat ce era de rezolvat si dau sa ies. Apas pe clanta, ciuciu – nu se deschidea usa. Ah, blonda mica ce sunt, nu am descuiat! Invart mizeria aia si apas din nou pe clanta, tot nu se deschide. Mai invart odata inapoi si inca odata si iar apas pe clanta – nimic! Wtf? Deja incepusem sa-mi fac filme, cum o sa raman eu blocata in toaleta si o sa merg asa in nestire tot drumul. Mai stateam si pe intuneric, intr-un parfum imbietor de ylang-ylang si usa era pusa pe glume. Frumoasa calatorie!

Avand in vedere ca mai aveam de mers destule ore, chiar n-avem de gand s raman acolo, sa ma trezesc cine stie pe unde. Asa ca, am inceput sa apas pe clanta intr-un mod isteric si sa bat in usa. Intr-un final, usa se deschide si o lumina puternica ma orbeste. Clipesc si mai privesc inca o data . De data aceasta pot sa deslusec in amanunt toate detaliile lu` nenea nasu` si a inca catorva persoane din jur ce se uitau uimite la mine.

Am rasuflat usurata si am plecat inapoi spre scaunelul meu ce ma astepta ingrijorat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s