Amintiri din Ajun

O alta amintire formidabila din vacanta ce tocmai s-a incheiat, ar fi seara de Ajun.

Dupa aproape 7 ore de petrecut in tren, am ajuns in final acasa, pe meleaguri moldovenesti.  Bucurie mare, nu mai vazusem locurile copilariei de 1 an. In primul rand mi-a incantat placut privirea zapada, chiar daca era putina, era numai buna. In al doilea rand bucuria de pe chipul parintilor, cand si-au vazut odrazlele acasa, iar in al treilea rand, sclipirea din ochii lui Gipsy cand ne-a vazut. M-a latrat si m-a lins pe maini jumate de ora, de bucurie ca am venit. A fost o primire frumoasa.

Ne-am asezat la masa, eu cel putin eram rupta de foame. Nu-mi doream nimic altceva decat niste sarmale. Aveam o pofta nebuna, nu mai mancasem de foarte mult timp si acum, nu ca vreau sa ma laud, dar nimeni nu face sarmale mai bune decat mama. Dar sarmalele mele s-au facut vreo 4 feluri de mancare, plus desert. Eram super plina. Mama venea cu mancarea, tata cu bauturica. Ne-a dat, de la vin alb si rosu, palinca, pana la rachiu. Toate facute de el. Intr-o ora priveam in ceata si eu si frate-miu.

Nu stiu ce si-au propus ai mei, dar dupa o astfel de masa nu mai eram buna de nimic. M-am bagat in pat si am dormit somnul bunicii pana a doua zi tarziu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s