Amintiri din vacanta

Chiar daca in post-ul anterior, am vorbit despre dorintele mele pentru noul an, ce se vrea a fi unul foarte dificil, prefer sa mai vegetez cateva zile. Sunt o tipa realista de fel, dar uneori, mai am momente cand ma inec in butoiul melancoliei. Imi place sa visez…sa visez cu ochii deschisi! Sa visez la locuri pe care mi-as dorit din tot sufletul sa le vad, la oameni pe care mi-as dori sa-i cunosc, la evenimente pe care as vrea sa le infrunt. Iubesc amintirile si ador ca, din cand in cand, sa-mi incant privirea cu pozele ce, candva, au surprins momente de neuitat.

Fiecare varsta isi are nebunia ei si fiecare amintire isi are bucuria ei. In  acest sens, imi dau seama cu tristete, ca in fiecare zi ce trece, devin tot mai mult omul pe care nu mi-l doresc. De multe ori mi se pare ca sunt straina de mine. Nu ma recunosc, nu-mi vine sa cred ca sunt eu.

Sarbatorile le-am petrecut in sanul familiei, de foarte mult timp imi doream acest lucru. Ma innebunise Bucurestiul timp de un an de zile, imi doream din toata inima sa ajung acasa. Si in sfarsit, s-a intamplat. Dar daca stau bine sa ma gandesc, acest eveniment s-a mai petrecut acum cativa ani buni, cand seara de Craciun, ne-a gasit pe toti patru stransi in jurul mesei. De fapt, toti 5 ( pentru ca Gipsy face parte din familia noastra). Si a fost atat de minunat, atat de frumos. Am incercat sa lasam toti supararile adunate de-a lungul anului ce se pregatea de plecare si sa ne bucuram impreuna de reuniune. A fost frumos, dar totusi sunt unele lucruri pe care le regret. Mi-am dat seama ca, odata cu trecerea anilor, Craciunul nu mai are aceiasi semnificatie pentru mine. Cand eram copil, parca priveam cu alti ochi aceasta sarbatoare, o asteptam cu mai multa dorinta, cu sclipiri in ochi, cu bucurie in suflet. Anul acesta in schimb, l-am asteptat mai mult pentru vacanta pe care o doream de ceva timp, pentru momentele relaxante care ma asteptau. Si, din cauza timpului ( pentru ca am ajuns mai tarziu acasa de cat as fi vrut), am ratat cateva evenimente, la care mi-as fi dorit foarte mult sa particip, de dragul anilor trecuti, de dragul copilariei: impodobirea bradului si colindatorii care-mi taraiau la usa.

Revelionul m-a adus la masa in compania catorva prieteni dragi, ce mi-au lipsit in toate aceste luni. Iar, anul nou m-a prins cu zambetul pe buze, cu dorinte, si vise ce asteapta sa fie implinite. Cu banuti in buzunar, pentru un an prosper, cu chiloteii rosii, pentru sanatate si cu un nou look. Am pasit  cu dreptul cum s-ar spune.

Acum, imi lipsesc toate aceste momente…au trecut atat de repede. Cat de usor au ajuns si ele sa fie…amintiri!

P.S. in post-urile viitoare o sa public si cateva poze din aceasta vacanta.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s