Sarbatori fericite

Oricat de mult as iubi iarna, cu tot  ce inseamna acest anotimp, aceasta printesa incantatoare, incepe sa ma oboseasca toate evenimentele ce au loc in aceasta perioada. Oriunde merg si indiferent de persoanele cu care intru in contact, intotdeauna subiectele de discutie sunt aceleasi: Craciun, Revelion, cadouri, etc. Nu stiu de ce, dar am impresia ca majoritatea am cam uitat ce inseamna de fapt aceasta sarbatoare. Foarte multe persoane, cand vorbesc de aceasta perioada, se gandesc doar atat: bani! Cat mai multi bani sa fie. Unii strang cureaua atat de tare, incat sa-si poata permite in aceste zile cat mai multe. Si in aceste ” multe” intra: petreceri, mancare cat mai multa si mai „aleasa”, cadouri, vacante, etc. Daca stam bine sa ne gandim, sarbatoarea Craciunului n-are o astfel de semnificatie. Dar, asa-i romanul, are nevoie de cateva zile pe an pentru a putea face ceva special fata de restul zilelor, pentru a putea fi mai bun, mai intelegator, mai prietenos. Am mai vorbit intr-un post acum ceva timp, despre ce inseamna sarbatorile privite prin ochii multora, dar se pare, degeaba.

Incepe sa ma dispere toata agitatia asta si ipocrizia de care dam dovada. Si lucrul acesta l-am putut vedea atat de bine in ultimele doua saptamani. Lucrand intr-un mare magazin din Bucuresti, pur si simplu m-au epuizat toti clientii care, se pare, in aceasta perioada vin cu sutele la cumparaturi. Isi umpla cosurile pana la refuz cu toate prostiile, orbiti de perioada sarbatorilor, dar mai ales de reducerile mari de care au parte. Se ingramadesc pe raioane, se imping, de zici ca au fost crescuti in jungla. Unii cumpara atat de multe prostii de zici ca-si fac aprovizionarea pentru tot anul urmator. Niciodata nu a mai fost ca acum. Daca inainte mai puteai respira, acum nu mai ai nicio sansa. Un job in domeniul vanzarilor poate fi foarte profitabil, in primul rand pentru lectiile de viata pe care le primesti, fiind nevoit sa intrii in contact cu toate categoriile de oameni si pentru ca trebuie sa inveti sa te adaptezi cerintelor fiecaruia. Dar, in astfel de perioade,  sa lucrezi in vanzari, inseamna iadul. Zilele trecute am crezut ca cedez nervos din cauza unui drac de mos, care, din lipsa de ocupatie si cu timp berechet, a venit sa-mi futa mie neuronii. M-a frecat ca de galci vreo jumatate de ora, pentru ca, dragul de el, nu intelegea de ce anumite produse sunt mai ieftine decat altele. Oricat de mult m-am straduit sa-i explic, n-am reusit decat sa-mi fac un pachet de nervi, pentru ca pur si simplu n-aveam cu cine discuta. Si ca el au fost multi…

Mai are rost sa zic, ca in perioada aceasta magazinul va fi deschid pana la ora 00:00, iar pe 23 si 30 decembrie, programul va fi pana la 02:00, pentru idiotii care uita sa-si faca cumparaturile din timp?  Bineinteles ca noi, angajatii, va trebui sa stam peste program in aceste zile, pentru a le indeplini mofturile idiotilor de vin la cumparauri la miezul noptii. Sper ca este de la sine inteles, ca noi, pentru toata treaba asta nu primim ceva in plus la salariu. Facem si noi putina munca in folosul comunitatii, doar atat. De parca la mine nu ar fi Craciunul sau Revelionul. Dar daca asta este tara de kkt in care traim, nu putem face altceva decat sa ne adaptam, daca vrem ca sa manance si gura noastra ceva, dupa cum spune o vorba.

Pe langa asta, am vazut tot felul de anunturi, ca se strang bani pentru diverse case de copii, pentru batrani sau persoane bolnave. Si, care mai de care se gaseste sa sara cu donatiile. Noroc ca mai avem si noi un Craciun, un Paste ca ne mai aducem aminte si de persoanele neajutorate, ca in rest nici nu stim ca exista, fiind prea orbiti si dependenti de vietile noastre atat de ” importante”.

Alt lucru care ma dispera este momentul in care telefonul imi suna neincetat. De dimineata pana seara, de zici ca-s la linia fierbinte. Fiecare se trezeste, peste noapte, ca mai exist si eu si ce se gandesc? Sa-mi trimita mesaje cu tot felul de urari, sau sa ma sune pentru a-mi ura sanataturi si alte prostii. Dupa ce, ca multi din ei n-au mai dat un telefon de luni de zile sau chiar ani, habar n-au cand e ziua mea de nastere, sau nu-mi cunosc numele complet, in aceasta perioada se trezesc si ei, dupa un lung vis,  ca ar fi momentul sa fie dragut/a si sa mai dea un semn de viata. Eu lucrul asta il vad altfel: hai sa vedem cat de ipocriti putem fi!…cred ca asa ar suna mai bine.

Buuun, trecand peste mizeria aia cu cadourile, despre care cred ca oricum nu mai este cazul sa vorbesc, in aceasta perioada avem parte si de alte evenimente la fel de ” dragute”, peste care, orice roman trebuie sa fi avut parte macar o data. Si aici ma refer la zilele in care toata lumea se aduna cu mic, cu mare sa mearga la biserica pentru spovedanie si impartasanie. Pe langa faptul ca se face o coada de km, de la altar pana in curtea bisericii, nici aici nu avem parte de putina liniste. Harmalaie, imbulzeala, lipsa de chef, de rabdare si de bun-simt. De parca ne trimite cineva cu forta acolo sau de parca partcipam la un ritual. Daca vrei sa asculti slujba in liniste sau sa te rogi n-ai nicio sansa din cauza zumzetului  din biserica. Se pare ca multi intra in biserica nu pentru a se intalni cu Dumnezeu, ci pentru a se intalni cu vecina, prietenii, rudele si pentru a-si povesti zilele in care au muncit atat de mult facand curatenie in casa, mancare, de ultima rochita achizionata pentru noaptea de revelion  sau sa se planga de cati bani au cheltuit in aceasta perioada. Nu mai are rost sa zic de persoanele care au venit pentru a asculta ultimele barfe sau pentru a studia persoanele din jur pentru felul in care sunt imbracate sau sa discute diverse prostii pe seama acelor persoane.

O alta seara care imi da batai de cap, este noaptea de Revelion, cand, daca ai ghinionul sa-l petreci intr-un restaurant, sau club, sau orice altfel de local ( este exclusa aici petrecerea organizata cu gasca de prieteni, cu toate ca nu e o regula), dai peste tot felul de persoane dubioase. In primul rand, mi se face greata de pipitele adunate, ce vin sa-si etaleze tinutele „pah trend”, achizionate recent de la cei mai tari designeri, dar care-si unduiesc suncile pe manele fara greseala. De mandrele ce se aseaza bine-merci pe scaun si acolo putrezesc toata noaptea, studiind lumea din jur si dandu-si cu parerea impreuna cu alte pitipoance despre tinutele fiecarei gazele prezente.  De gibonii care se imbata si fac ca toti dracii, creazandu-se mari domni, dar care-si intind lista de bucate pe camasa proaspat achizionata din mall, pe masa, pe scaun si de ce nu, pe rochita pitipoancei care-l insoteste. Si ca sa fie meniul complet, la fiecare pahar dat pe gat, mai baga si cate o garaiala de barbat feroce. Dupa ce-si imbata si ultimul neuron ramas in viata, de abia tinandu-se pe picioare, decarteaza pe unde apuca, de dragul anului nou.

Ar mai fi multe de spus pe aceasta tema, dar mai pastrez si pentru post-urile viitoare. Pana atunci, va doresc sarbatori fericite! ( dar nu atat de „fericite” pe cat le vad eu)

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre “Sarbatori fericite

  1. Dupa ce am parcurs cele scrise aici parca mi-a venit si mie cheful de … putina distractie 😛 Sa ma distrez cu vibratiile telefonului sau cu alt fel de vibratii 😀 BellaMaria

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s