Putem numara stelele de pe cer din nebunie sau din plictiseala.Uneori din ambele motive. Insa, de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi…singura stea…singura planeta…singulul soare care conteaza!

Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, alre realitati, alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc. Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra. Ceea ce nu vedem, ne vede! Ceea ce nu simtim, ne simte! Ceea ce nu ne lipseste, ne apartine! Treptat, insa, lucrurile pe care nu le vedem devin vizibile, iar lucrurile pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtitm lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem fac schimb de materie si spirit cu o infinitate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari.

Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci penttru a oscila intre nebunia descoperirii si plictiseala armoniei. Fericirea va fi doar momeala ce il va tine in cursa pana la sfarsit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s