Una bucata nespalati

Sunt multe criterii dupa care poti cataloga o persoana si una din ele este igiena personala. Mi se pune pe suflet cand trebuie sa stau sa vorbesc cu o persoana certata cu apa si sapunul, persoane pe care le cunosti de la un km dupa miros. Una din ele fiind si superviser-ul meu. Curge jegul de pe el cu atat putere de nu-ti vine sa crezi, exact ca o cascada. De fiecare data cand trebuia sa vorbesc cu el, incercam sa stau la distanta cat mai mult posibil. Preferam sa vorbesc mai tare decat sa-mi atac nasucul, in fond, el nu mi-a gresit cu nimic.

Un alt criteriu dupa care poti cataloga o persoana este coeficientul de inteligenta. Si cum prostia este in floare, din nou, stimabilul meu superviser n-a putut-o rata nici pe ea. Dar cand aceste doua criterii se intalnesc la aceiasi persoana e grav, foarte grav.Si tocmai din acest motiv vreau sa vi-l prezint pe Sorin. Nu as fi scris un post special despre aceasta personalitate distinsa, daca criteriile dupa care se ghideaza el nu m-ar fi afectat pe mine, in nenumarate randuri.

Cum nu suport sa fiu luata de proasta, intr-o zi m-am tiganit cu stimabilul ca la usa cortului. Motivul este simplu. Idiotul, un mare aiurit de fel, nu si-a belit ochii calumea pe un kkt de mail ( aveam pretentia ca macar ochii se curata singuri si au scapat de stratul de jeg) si a venit in magazin sa urle la mine ca o sirena in port. Pana aici mi-a fost. Am incercat sa-i explic unde si cu ce a gresit, dar daca prostul e prost, mai bine il lasi in plata Domnului, decat sa-ti pierzi timpul de pomana. Chiar n-am avut cu cine sa ma inteleg si am cazut de comun acord, ca daca e sa mai lucram impreuna, sa ramane la nivel de ” Buna!” si ” Pa!” ca sa nu mai avem si alte probleme  pe viitor. Eu, slava Domnului scapasem de el, dar colega mea, saraca, era galbena la fata dupa fiecare conversatie cu distinsul.

Zilele au trecut si a venit si ziua mea. Cand, am zis ca ar fi frumos sa lasam dusmania la o parte, macar pentu cateva ore si sa-l servesc cu o bomboana. Mare prostie am facut! Mi-a bagat doua ventuze pe obraji de m-a umplut de broboade de transpiratie si saliva pentru tot anul. Am inghitit in sec ( doar pe mine m-a mancat sa fiu draguta) si dupa plecarea lui, m-am sters cu un servetel umed, incapabil saracul sa adune toate straturile alea.

Din pacate, eu am terminat campania, dar pe viitor voi lucra tot cu el. Si ma gandesc foarte serios, ca de Craciun ( sau poate de Mos Neculai ca-i mai aproape) sa-i fac un cadou un set de igiena, care sa contina neaparat un sapun, un gel de dus, un sampon, un deodorant, un parfum – cred ca mai bine, cu de toate.

Cat despre IQ-ul lui mai mic decat numarul meu de la pantof, n-am ce sa fac, decat sa ma rog si sa sper ca intr-o buna zi cineva o sa aiba mila de mine si mi-l va schimba.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s