Gipsy

Sunt o mare iubitoare de animale si de cand ma stiu am avut in casa o necuvantatoare. Am inceput cu un frumos catel. Mergeam pe deal la un gratar cu clasa, cand un superb catelus s-a tinut dupa mine pana acasa. N-am putut sa-l mai las, asa ca l-am luat cu mine, i-am facut baie si l-am oprit. Dar toata fericirea mea s-a dus cand au venit ai mei acasa si m-au pus sa-l dau afara. L-am lasat pe casa scarii, sa am grija de el, dar nu l-au vrut vecinii si l-au dat afara. Cateva zile mai tarziu am aflat ca l-au prins tiganii si l-au omorat. Am plans cateva zile bune dupa el, iar ai mei, ca sa-mi mai treaca supararea s-au gandit sa-mi ia totusi o pisica. Asa se face ca dupa cateva saptamani m-am trezit cu o pisica acasa. A fost frumos pana a venit noaptea si a trebuit sa ma pun la somn. O lasasem pe hol singura si mare mi-a fost necazul cand a inceput sa planga si sa faca ca toti nebunii de n-am putut inchide un ochi toata noaptea si pe langa asta, ca bonus, mai aveam si niste zgarieturi de toata frumusetea. N-am mai vrut-o, le-am zis parintilor sa o duca inapoi de unde au adus-o. Si din momentul ala am inceput sa nu mai suport pisicile.

Mai tarziu, imi trebuia puisori. Ai mei bineinteles ca n-au fost de acord. Unde naiba sa tin in casa pui de gaina? Dar cu chiu cu vai, pana la urma mi-au cumparat 4 puiosori superbi, galbeni, pufosi. I-am tinut in balcon pana s-au facut marisori si i-am dus la tara, la bunica. Doi mi-au murit si pe doi mii i-a mancat uliul.

Apoi, fiind la cumparaturi cu ai mei, vazusem hamsteri. Tare imi doream si eu unul. Dar tata mi-a taiat-o foarte frumos: ” nu-mi aduci mie sobolani in casa. Iti aduc de pe canalizare daca-ti trebuie soareci.” Sa vezi atunci bocete, plangeam de sarea camasa  de pe mine. Mai eram cu niste prieteni de familie si cand m-au vazut le-a zis foarte frumos parintilor ca daca nu vor sa-mi cumpere, o sa-mi ia ei cadou unul.

Asa ca, de voie de nevoie, mi-au cumparat cel mai frumos hamster. Un mascul peticit in alb cu negru si al naibii de destept. Imi amintesc ca era eclipsa de soare si-l luasem cu mine in fata blocului sa privim impreuna. Deh, aveam 10 ani…

 

Tot cam in acea perioada, ne-am trezit ca avem un nou musafir. Un papagal superb, verde cu galben, cuminte si foarte ascultator. A venit singurel in balcon si de atunci nici ca a mai plecat. I-am cumparat colivie si pereche. O fetita pe masura lui. Dar din pacate n-a trait mult asa ca i-am cumparat o alta mandra. Cu ei m-am dus vreo 6-7 ani. In fiecare dimineata imi dadeau desteptarea. Erau de 1000 de ori mai buni decat un ceas.

Ma impacam foarte bine, atat cu hamsterul cat si cu papagalii. Ii iubeam, erau o parte din mine si o parte din copilaria mea. Dar mare mi-a fost dezamagirea cand, tatal meu s-a imbolnavit si mi-a cerut sa dau hamsterul. Nu-l mai suporta, ii era scarba de el. In fond, niciodata nu a pus mana pe el, nu l-a hranit si nu l-a ingrijit. In ochii lui era un sobolan si nu-l putea suferi. Asa ca a trebuit sa-l dau. Dar familia care mi l-a luat, mai avea un catel si o pisica. Cu pisica nu a avut probleme, in schimb catelul era invatat cu jucarii de guma ce cantau. Si uite asa, mi l-a prins si la strans in labute pana mi l-a omorat. Iar eu, am ramas doar cu papagalii.

Dupa cativa ani, eram in clasa a 8-a si imi doream enorm de mult un catel. Cam toate prietenele mele aveau unul si vroiam si eu. Auziem ca are cineva cativa pui de chihuahua, asa ca, intr-o zi am mers pana la acea persoana. Era o zi geroasa de ianuarie si cand am intrat in casa m-a intampinat cu un latrat de bun venit domnisoara. Ma astepta! Era singura ce ramasese in familie din 7 pui. Un ghem de  blana, al naibii de ager si destept. Am iubit-o din prima clipa cand am vazut-o. N-am mai stat pe ganduri si am luat-o acasa si de atunci a ramas la noi. Cu toate ca ai mei nu au suportat-o si nu au vrut-o deloc, domnisoara a stiut sa se dea bine pe langa noi si sa se faca iubita, iar acum nu plecam nicaieri fara ea. Imi pare rau ca e acasa, la parinti si pot sa o vad doar de cateva ori pe an. Dar o iubesc si mi-e tare dor de ea.

Ea este Gipsy:

~ In primele ei zile de viata si primele zile la noi…

 

~ Mare chin cu zgarda aia. Nu o suporta si atunci cand o are la gat nu mananca, nu doarme, nu se joaca, nu merge afara. Sta si plange.

~ Mare diferenta oricum nu se vede…

~ Hotomanca, avea chef de joaca!

~ Mai atenta ca niciodata…

~ Vazuse ea ceva interesant…

~ Doarme toata ziua ca o putoare…

~ La inaltime ca intotdeauna si la fel de puturoasa…

~ si somn, din nou…

~ si din nou…

~ in sfarsit: ” Buna dimineata!”

~ sau nu…

~ se alinta sa ne inveseleasca ca sa nu mai fim suparati ca nu putem dormi cat ea

~ Ea e Gipsy, are 8 ani si  e cuminte, desteapta si ascultatoare. E a noastra si suntem mandrii ca mai avem un suflet in familie.  Noi o iubim foarte mult, asa, puturoasa cum e…

Anunțuri

10 gânduri despre “Gipsy

  1. Nu-mi iau pentru asta,momentan n-am suficient spatiu si pt o pisica…ma mai gandesc in privinta rasei 😛

  2. @Roxana: sa inteleg ca iti iei pisica asa, ca pentru ” casa visurilor”:)) Si sa stii ca si eu am auzit ca-s ciudate rau. Adica greu de ingrijit, ca sunt foarte pretentioase printesele:)))

  3. Hmmm nu acum 😛 imi iau una dupa ce-mi fac „casa visurilor” :)) Dar am auzit ca sunt sofisticate pisicile astea ;;)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s