Descoperiri

Mi-am facut curaj si am rascolit prin albumul sufletului meu. M-am intristat. Atatea amintiri, sperante spulberate inainte de vreme, vise desarte, incredere oarba. Atatea dezamagiri, furtuni usturatoare, un ocean de lacrimi, miresme inabusite, Dezamagitor. Toate stau acum inchise intr-un cufar prafuit. Nu vreau sa-l deschid, sa rascolesc si prin ele. Mi-a ajusn c-am dezgropat mormantul sufletului meu si-am deschis cosciugul inimii mele.

E trist, suparator sa vad ce-am gasit. Poate e mai bine sa ramane inchise, ingropate toate intr-un mormant tacut, la fel ca stelele cerului ce vegheaza noaptea. Dens si infricosator ca ceata dupa ploaie. Poate e mai bine asa. Poate e mai bine sa stiu doar eu, sa ramane toate inchise acolo. Fara viata, fara grai, fara speranta.

Ai intunecat pana si ultima licarire de speranta din ochii unui copil naiv. Ai luat cu tine speranta, increderea, dorinta, inima mea si te-ai ascuns in adancul oceanelor si-a marilor fara glas. Ai semanat amagire peste tot pe unde ai trecut si-n urma ta a rasarit doar dezamagirea. O inima zdrobita, sfasiata de-a iubirii fatarnicie.

O cruda fatarnicie…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s