Razboiul iubirii

Candva… eram vesela,

Candva…priveam rasaritul cu inima calda si sufletul deschis,

Candva…radeam cu lacrimi,

Candva…credeam, speram, iubeam!

Candva…candva zambeam!

Dar toate astea s-au intamplat…candva! A trecut atat de mult timp de atunci. Nici nu mai stiu cand a fost ultima oara cand am ras cu lacrimi, am zambit din toata inima, am sperat cu toata fiinta, am crezut in fiecare secunda ce trecea. Parca a trecut o vesnicie. O cruda vesnicie!

Zilele trec, la fel, aceiasi rutina plictisitoare, stresanta, obositoare. Chiar daca soarele e diferit in fiecare zi, atmosfera e aceiasi. Am pierdut atatea, dar, ceva mi-a mai ramas. Ceva ce poate n-ar fi trebuit – inima calda! Cum oare mai are puterea sa iubeasca? Sa spere, sa creada ca totul va reveni la normal, ca totul va fi ca in acea zi, cand tot ce face este sa mearga in jos, in infinitul  infern? Oare ea chiar nu vede, nu e capabila sa inteleaga ca aceasta dragoste nu o ridica, nu o intareste cu nimic, ci doar o seaca, o usuca din radacini cu fiecare secunda ce trece? De ce se incapataneaza totusi, sa creada in ceva imposibil, sa spere la ceva trecut ce trebuia de mult timp uitat? Cand a avut timp sa se abandoneze si mai ales de ce? De ce…lui?

Nu inteleg! Mintea nu vrea sa gandeasca pana acolo, inima refuza tacerea, iar sufletul…sufletul se conformeaza.La o realitate dura, mult prea cruda decat poate el indura. Dar se inclesteaza si reuseste sa se tina la suprafata cu toate puterile. El e singurul care stie ca nu se merita. Dar n-are rost sa deschida un razboi, lasa inima sa-si faca damblaua. In fond, el n-are nimic de pierdut, oricum va castiga razboiul. Dar pentru asta va trebui sa infrunte inima, sa lupte cu toata credinta si sa se alieze cu singurii lui prieteni: realitatea, speranta, dorinta, rabdarea si cel mai pretios…timpul!

Timpul o va infrange pana la urma. Inima va fi singura care va pierde. Dar va invata. Va plange, va suferi, dar va invata. Si asta e tot ce conteaza. In fond, doar invatand depasim momentele infernului, ii stingem incet flacarile, transformandu-le in gheata.

Dar, inca nu se vede linia orizontului, nici macar calea de mijloc. Pana sa inghete flacarile infernului, secandu-l de puteri, in razboi vor mai intra si altii, de o parte sau de cealalta: tristetea, frica, descurajarea, lacrimile, speranta, increderea.

Dar, cu fiecare batalie, vor ramane tot mai putini supravietuitori ai razboiului. Cei mai puternici, insa, vor invinge pana la urma si vor castiga acest razboi…razboiul iubirii!

Anunțuri

2 gânduri despre “Razboiul iubirii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s