Trist dar adevarat

Imi oglindesc chipul in intuneric. Vocile din jurul meu devin un zgomot surd. Aud doar timpul vajaindu-mi pe langa urechi, simt secundele mangaindu-ma in trecerea lor, iar anii…cand au trecut anii?

Incerc sa privesc in trecut, dar totul devine o nebunie cromatica, apoi una auditiva, vad oameni si locuri amestecandu-se, aud cuvine si muzici deformandu-se, apoi…totul devine un tablou abstract de unde razbat tot felul de sunete ciudate.

Vrea sa te strig, dar nu am glas. Asa ca intr-o zi o sa-ti scriu numele pe o hartie in speranta ca il vei auzi si o sa vii.Dar pana atunci, imi voi inchide amintirile in suflet si voi incerca sa uit de ele. Iar  sufletul? Ei bine, sufletul il voi ascunde in amintiri pentru a nu-l mai gasi niciodata.

Nu intelegi? Atunci cauta durerea pe care o simti in fiecare particica a ta si ea o sa-ti arate calea cea mai indepartata de mine, pentru ca nu o sa mai vii niciodata, pentru ca acela este raspunsul tau, ori pentru tine…

Mori…apoi zambeste!

Nori…cine si ce iubeste?

Flori…in numar par.

Sufletul nu traieste.

Acum ce mai poti pune pe cantar?

Anunțuri

2 gânduri despre “Trist dar adevarat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s