Cum se schimba omul?

De-a lungul timpului am avut ocazia sa cunosc oameni si oameni. Persoane diferite, cu caractere total diferite, hobby-uri diferite, personalitati diferite. Totul, absolut totul – diferit! Cu o parte din ei m-am inteles bine, am reusit sa leg prietenii, sa iesim si sa vorbim chiar si dupa ani de zile. Dar cu o parte dintre ei nu am reusit sa ma inteleg dintr-un motiv sau altul. Deh, caractere diferite! Dar nimeni nu a reusit sa ma dezamageasca mai tare, decat acele persoane…acele persoane in care am crezut. Acei oameni prin prisma carora am reusit sa ma schimb, intr-un fel sau altul, acele persoane care au insemnat ceva pentu mine la un moment dat, care au fost mai speciali decat toti ceilalti care au trecut prin viata mea.

Acele persoane care candva m-au facut sa plang de fericire, sa rad cu lacrimi, sa cred ca exista ” prieteni”, sa am mai multa incredere atat in mine cat si in persoanele de langa mine. Acele persoane care au reusit sa-si puna amprenta pe sufletul si inima mea, care m-au facut sa-i iubesc, care m-au facut sa privesc viata prin alti ochi. Pana si ei m-au dezamagit si sunt cativa la numar.

De ce? Este o intrebare la care poate nu voi primi niciodata raspuns. Dar, de ce se intampla asa? De ce ajungi sa te simti prost, nesigur, incomod langa o persoana langa care, cu ceva timp in urma erai ca o carte deschisa? De ce ajungi sa te simti in plus acolo undeva candva erai totul? De ce nu mai e nimic stabil sub picioarele tale atunci cand ajungi din nou in compania lor? Cand se schimba oamenii? Si mai ales, care este factorul principal care declanseaza aceasta schimbare?

Intotdeauna am vrut si am sperat sa gasesc acele persoane pe care sa le pot numi, din suflet: ” prieteni”. Acele persoane care n-au nevoie de raspuns la intrebari cand ma privesc, acei oameni pe care stiu ca ma pot baza in orice problema la orice ora din zi si din noapte, acei oameni cu care sa am ce discuta si de la care sa am ce invata, cu care sa ma sfatuiesc cand am nevoie, alaturi de care sa rad pana ma doare burta, sa ma distrez, sa-mi petrec timpul liber, sa fie langa mine cand am nevoie. Un umar pe care sa pot plange, un zambet care sa ma incurajeze si sa-mi ridice moralul, o persoana care sa ma inteleaga doar din priviri, sa ma ” vada” dupa ochi fara sa ma intrebe, acel om langa care sa pot fi intr-adevar ” EU”. Fara teama, fara rusine, fara regrete. Doar incredere, sinceritate, prietenie…adevarata prietenie.

Intotdeauna am preferat sa am un prieten bun si sigur decat 10 amici falsi. Si am avut sansa si norocul sa gasesc aceasta persoana, tarziu si pentru foarte putin timp…sau cel putin asa am crezut, ca am gasit-o! Acea persoana cu care speram sa raman prietena peste ani, sa ne intalnim si peste 10 ani , sa ne privim in ochi si sa zambim…de dragul vremurilor apuse. Sa depanam amintiri, sa iesim sa ne plimbam copii in parc, sa petrecem concedii impreuna. Iar la batranete sa ne uitam pe poze si sa radem de amintirile pe care le avem impreuna, sa plangem dupa anii trecuti. Speram sa fie o parte din mine pentru totdeauna…asa as fi vrut eu! Dar ea…ea a fost de alta parere. 😦

Inca o persoana care a reusit sa ma dezamageasca. Si nu a facut-o ca oricare alta. Si nu m-a dezamagit prin vorbe aruncate in vand sau prin fapte.

Ai reusit, pana si tu, ultima persoana la care m-am asteptat sa o faca, dar ai reusit, prin cuvinte grele, cuvinte care dor si care vor lasa o rana deschisa mereu. Iar daca vreodata va fi sa se inchida si sa-si revina, in locul ala va ramane o cicatrice, adanca si urata.

Pacat, poate ca, din nou, am avut prea multa incredere, dar cu toate astea ai fost si inca ai ramas o persoana foarte speciala pentru mine. Cine sa fie de vina pentru toate astea? Eu, tu? Orgoliul, ambitia prosteasca sau poate doar natura omeneasca?

Sau poate doar eu? Poate ca, intr-adevar eu sunt cea care s-a schimbat mult. Atat de mult incat nu ma mai recunosti. Asta daca ai reusit vreodata sa ma cunosti cu adevarat, pentru ca, surprinzator, dar uneori, pana si eu raman uimita de mine.

Dar cu toate astea, inca mai vreau sa sper ca va fi ca in acele zile si ca ele nu vor ramane doar o amintire…

Anunțuri

59 de gânduri despre “Cum se schimba omul?

  1. tu pizda, care erai in clipu lu alex ca nu m-am prins, un cadru nu dureaza nici o secunda, e facut asa „rapid” de te doare capu

  2. Si atunci de ce nu mai exista nimeni caruia sa ii pese cum esti ca sio om? Eu aproape la 23 de ani, inca nu am gasit asa ceva

  3. Eu nu fac diferente din astea, prea putin ma intereseaza cati bani are o persoana in buzunar. Conteaza mai mult sa fii om in ziua de azi, ca e cam greu pentru unii si rar mai gasesti asa ceva, dar e de apreciat pentru cei care inca n-au uitat cine sunt si de unde au plecat…sunt multe de discutat pe tema asta.

  4. nu stiu cum sa iti explic sa intelegi.. Nu te intreb nimica, doar iti spun ca facem parte din 2 lumi diferite, si nu am nas pt tine, eu nu sunt un om important, sunt un nimeni. stii bine ce diferente exista intre clasele sociale in Romania… Daca nu esti ca altii , esti un nimeni

  5. pai iti tot spun da tu gandesti ca o gaina, si nu ma crezi. io am vb serios. Sunt un nimeni, pe langa cum sunt altii ( sau cum se cred ). Chiar crezi ca s-ar uita una ca tine la mine ? Sa fim seriosi

  6. iar esti blonda si nu pricepi… IO vorbesc foarte serios. Sunt un nimeni, nu ma pot compara cu tine. Ce sa mai vorbim de…unele lucruri…

  7. Pai am fost cu cineva 1 an jumate, din care jumate de an eu aici , el in Italia. Cu alta persoana un an, din care 2 luni, eu aici, el in Elvetia, iar acum sunt de 2 luni cu cineva, dar macar suntem aman2 in Romania, e distanta doar de cateva ore…

  8. nici nu are rost sa vb.. Daca ai incredere in cineva isi bate joc. Sunt singur si acum, si cred ca asa voi ramane maereu, ca n-are rost aktfel. Nu am avut rel serioase niciodata, ci de la cateva zile…paba la spre 4 luni..dar si aia…vai de ea rel… Nu la distanta is astea, da na.. Eu am mii de pb, pb adevarate pe cap, nu imi sta capu la pizde… E posibil sa mor, asa ca…

  9. Da, din pacate sunt foarte multe dezavantaje si tu ai enumerat cateva dintre ele. Eu una m-am invatat, am avut 2 rel la distanta si acum o am pe a treia. E greu intr-adevar. Dar tu?

  10. sa te lamuresc ceva. da rezista, insa e fix zero dragostea la distanta. de la distanta nu poti sa tii de mana o persoana, sa o saruti, sa te plimbi cu ea. m-am convins din pacate anul trecut…

  11. in toate epocile, distanta a fost o problema. ori ca e 10 km, ori ca e un milion de km.

  12. vai mersi, esti tare scumpa si frumoasa si dulce si draguta si naturala si fermecatoare si cuceritoare si simpatica si superba si senzuala si sexi si….

  13. hei pizdo la ce filmari ai fost cu Alex ? ca poate te-am vazut in ceva clip si nici nu stiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s