Intotdeauna am considerat ca sunt o persoana norocoasa. Mereu am iesit din probleme cu capul sus, fara prea mult efort. Dar, am fost cea mai norocoasa in ceea ce priveste viata sentimentala. De-a lungul timpului am cunoscut persoane ce erau implicate in fel de fel de realtii, mai mult sau mai putin multumitoare. Persoane care acceptau in viata lor oameni ce nu-si aveau locul acolo. Am avut prietene care in loc sa invete ceva de la omul de langa ele, sa se bucure de sentimentele unei relatii frumoase, au avut parte de pumni, picioare si injurii. De altfel, am cunoscut si persoane care in loc de iubit, aveau – o umbra. O umbra care le urmarea peste tot, care le controla telefoanele, arhivele de pe mess, care practic, erau obsedati de ele. Niciodata nu am inteles o astfel de relatie si nu puteam sa-mi dau seama de ce o fata ar accepta asa ceva. Mai tarziu am inteles de ce – le era frica. Din fiecare relatie de genul asta am avut cate ceva de invatat, chiar daca nu eram eu implicata. Si atunci am vazut cat de norocoasa sunt in privinta asta, nefiind una din aceste nefericite.
Nu stiam ce inseamna sa-ti fie frica de un om, mai cu seama de partenerul tau de viata. N-am stiut ce inseamna sa dai raportul pentru tot ce faci sau sa renunt la niste lucruri care-mi fac placere doar pentru ca asa vrea EL. Si mai ales, n-am stiut niciodata ce inseamna palma unui barbat gelos, invidios si obsedat.
Pana intr-o zi, cand, n-am crezut ca voi avea si eu parte de asa ceva. Schimbandu-mi locul de munca, am cunoscut alti oameni, iar pe o parte din ei i-am adaugat in lista prietenilor. Tot acolo l-am cunoscut si pe el. Ceea ce pentru mine era o simpla amicitie, respectul si prietenia dintre colegi, pentru el avea sa fie ceva mai mult de atat. Mi-a zis odata despre ce este vorba, dar considerand ca intre noi nu poate fi nimic mai mult decat simpla amicitie ce ne leaga ca si colegi, am incercat sa-i explic intr-un mod dragut ca nu are rost sa-si faca niciun fel de speranta, pentru ca si le va face degeaba. Pe moment, cu toate ca am vazut ca nu i-a picat prea bine, am crezut ca a inteles. Wrong!!! Aveam sa ma insel amarnic…
Zilele au trecut, eu mi-am luat liber pentru a ma putea pregati pentru examenul de licenta, iar asta a facut ca noi sa nu ne mai vedem. Mai vorbeam la telefon din cand in cand. Vine si ziua examenului, unde aveam sa intru la ora 11:00. Stateam in fata facultatii la o tigara cu colegii, incercand sa ne calmam emotiile. Cand, ma suna el. Ii resping. Las geanta si intru in examen. Dupa 40 de minute, cand ies, vad ca pe tel aveam un mesaj, de la el bineinteles: ” Nu mai fuma!!!”. Atunci am realizat ca el este acolo, sta undeva si ma priveste. Nu-l vedeam si nici nu vroiam. Ca mai apoi, pe seara sa vorbesc din nou cu el. Atunci am aflat ca el venise de dimineata si ca a stat cateva ore bune in fata facultatii asteptandu-ma. Nu inteleg ce astepta. M-a depasit situatia asta si sincer, chiar m-a cuprins putin sentimentul de teama. Stia tot ce am facut, de cand am ajuns la facultate si dupa ce am iesit din examen. Imi cunostea colegii, dupa nume, dupa imbracaminte, cu toate ca nu i-a vazut niciodata, doar in pozele de pe facebook. Cum sa vii sa ma urmaresti??? Sa nu dai un semn, sa nu anunti ca vii? Si mai ales….DE CE? De ce sa ma urmaresti? De ce sa stai asuns in boscheti, ca mai apoi sa-mi spui?
Stiu ca citesti aceste randuri….te rog lasa-ma in pace ca nu reusesti sa faci altceva decat sa ma panichezi. Prin gesturile tale nu-mi arati o prietenie ci o obsesie…
