Pentru astia de n-au treaba acasa…

Buuuuuuuuuuuuuuuuuuun!

Daca tot am revenit ma gandesc sa clarific mici amanunte de la bun inceput si tin sa precizez, acest post este destinat doar catorva persoane. Asa, cu dedicatie.

In primul rand, daca tot te consideri atat de inteligenta, cu un IQ peste media admisa, o doamna din inalta societate, cu o cariera de succes si niste ani adunati in decursul vietii tale, de ce iti pierzi timpul citind mizeriile mele??? Ma gandesc: ai un job extraordinar de plictisitor? Sau poate foarte mult timp liber si plictisela te omoara??? Sau un copil care nu mai are nevoie de atentia ai ajutorul tau pentru ca acum  a crescut si e capabil sa-si ea singur deciziile, tu devenind o mama plictisitoate si invechita??? Pe mine atat m-a dus capul, atat am scris, dar, facem pariu ca tu cand erai de varsta mea habar n-aveai sa deschizi calculatorul ( asta in cazul in care stiai ce e ala un calculator)? Nu esti obligata sa-mi citesti porcariile, cum nu esti obligata nici sa-mi lasi comentarii de shit . Asa ca….EJECT!!!

Scriu ce vreau, despre ce vreau, cum vreau!!!

P.S. 1. Daca am scri o ” declaratie de dragoste” ( asa cum iti place tie sa-i spui), nu am scris-o pentru ca sufar eu dupa vreun Fat-Frumos pe cal alb. Sunt pur si simplu niste versuri/cuvinte/fraze care mi-au placut, sau poate asta am simtit ca vreau sa scriu.

2. Daca am postat diverse poze penibile, nu am facut-o pentru ca m-ar reprezenta, ci pentru ca mi s-au parut funny. ( uita-te la pozele in care apar eu, cred ca sunt destul de decente;))

3. Daca am crititcat ceva sau pe cineva, am facut-o pentru ca asta am  crezut la momentul respectiv, e o tara libera, ce naiba! Am dreptul sa spun ce cred. Daca inca mai traiesti in perioada comunismului si nu te poti adapta lumii in care esti acum, izoleaza-te ( ai face un bine unora, crede-ma)!

4. Judeca-ti viata ta, greselile si alegerile pe care le-ai facut tu, sau in cel mai rau caz, pe a copiilor tai. Nu ma judeca pe mine, nu ma cunosti! Sunt o straina pentru tine ca sa-ti permiti sa-ti dai cu presupusul si sa intervii cu sfaturi de care nu am nevoie si pe care nu ti le cer.

Hello people!

Bine v-am regasit dragii mei cititori!

Stiu ca a trecut destul de mult timp de cand nu am mai postat absolut nimic, am fost ocupata cu altele, sau,poate…nu am mai considerat atat de important acest blog incat sa-mi mai ocup timpul scriind…sau, poate…am avut motivele mele.

Insa, zilele trecute mi-am amintit ca el inca exista si am hotarat sa mai trag cu ochiul putin prin aceste pagini ce le-am scris cu mult timp in urma. Am vrut sa revad ce aberatii am scris acum 1 an, acum 2 ani…ca la final, sa sterg acest blog, dintr-un motiv foarte simplu: nu-i mai vedeam rostul! Plus ca, au fost destule persoane ce si-au belit ochii prin paginile mele si m-am trezit intr-o zi, asa, din senin, ca-mi iau bobarnace peste nas si nu intelegeam de ce. Asa am hotarat ca e mai bine sa-l inchid.

Dar, cand am intrat la statistici, am vazut ca intr-o singura zi am avut peste 2500 de vizualizari si am ramas putin surprinsa, avand in vedere ca nu am mai scris de atata timp. Si asta m-a facut sa revin, sa-i dau viata din nou blog-ului meu, sa nu-l mai ignor pe el, ci persoanele care se trezesc sa-mi faca observatii fiind in necunostinta de cauza. Si DA, mi-am amintit noaptea aceea in care l-am scos la lumina, noaptea in care “i-am dat viata”, primul cuvant scris, primul post, prima pagina. si DA, mi-am amintit cat e de frumos sa scrii si cat de mult imi place lucrul asta. Sa pot scrie orice imi trece prin cap, orice cred, orice simpt, orice vreau. La un moment dat m-am gandit sa fac un alt blog, sa-mi scriu gandurile sub anonimat, sa nu se mai trezeasca gura-casca sa-mi citeasca paginile si sa ma critice, dar, am hotarat sa raman eu, sa scriu aici in continuare, iar cui nu-i convine si are ceva deobiectat, sa faca bine sa-si mute funduletul pe alte pagini. Nu pot sa inteleg un lucru: daca nu sunteti de acord cu ce scriu si ce postez eu aici si vi se pare penibil si de prost gust, atunci de ce mai intrati sa cititi??? Cautati-va alte preocupari mai bine, zic si eu…eh, in fine….

Bine v-am regasit!

Pentru tine…

Sunt mii si mii de cuvinte frumoase pe care cu siguranta le meriti, eu din pacate nu le stiu pe toate ca sa ti le spun. Din pacate, nu pot atinge soarele  ca sa ti-l daruiesc…nu pot atinge stelele pentru a ti le darui…nu-ti pot da nimic mai mult decat sufletul meu, trupul meu…intreaga mea fiinta! Si daca-ti spun ca te iubesc, inseamna ca te iubesc…pentru ceea ce esti…pentru ceea ce ma faci sa simt cand sunt cu tine…pentru sufletul tau de aur…pentru tot ceea ce reprezinti pentru viata mea.

Si cum sa nu te iubesc cand pentru tine simt ceea ce n-am simtit niciodata pentru nimeni? Cand tu ma faci sa ma simt cea mai importanta persoana din intreaga lume? Cum sa nu visez la tine…cum sa nu te vreau langa mine in fiecare clipa…cum sa nu te iubesc? Nu am cuvinte de ajuns ca sa-ti spun tot ceea ce simt pentru tine, sper doar ca timpul sa-ti poata demonstra toata dragostea pe care ti-o port.

 

Te iubesc!

Extras din filmele cu prosti

“Nenea” – un domn respectabil, la vreo 50 de ani, care ne este prieten de familie. Mare pozna ce-a patit: se facea ca avea proteza temporara. Trebuia sa o tina 1 luna maxim, ca sa se obisnuiasca cu ea, pana cand avea sa o puna pe cea finala. Dar, nenea a tinut-o 6 luni. Pana intr-o zi, cand, racit fiind a stranutat. Stranutul ala i-a fost fatal. Pentru ca, proteja jucausa si zglobie, a refuzat sa mai stea la locul ei si a luat-o la fuga pe gresie, spargandu-se in zeci de bucatele…

Acum, nenea are program de bolnavi, avand in vedere ca nu mai are cu ce mesteca, mananca si el ce poate si cum poate….pana o sa-si puna o alta proteza.

Miroase a vara

 

Supozitoare

Si acum o alta poveste desprinsa din filmele cu prosti:

Se facea ca doamna X era internata in spital, mici probleme de digestie. Pe langa multele pastile pe  care i le-a prescris medicul, i-a trecut pe lista si cateva supozitoare. Zis si facut. Doar ca doctorul a uitat sa specifice cum trebuie luat fiecare medicament in parte. Asa ca, intr-una din zile cand doctorul a venit in vizita , doamna X s-a plans lui ca nu mai vrea sa ia pastilele astea pe motiv ca sunt foarte unsuroare si sunt foarte mari si din cauza asta nu le poate inghiti!!!

 

Mai poti sa zici ceva?

Super glue

Vad ca pe zi ce trece se mai gaseste din cand in cand cineva care sa ma faca sa rad cu lacrimi. De curand, cineva mi-a povestit o intamplare, care, pur si simplu, m-a lasat muta de uimire. Wow!!!Pacat ca prostia nu doare…

Se facea ca o mandra domnisoara s-a lovit la dantura prin tinereturile ei zbuciumate si s-a ales cu un canin pus de medicul stomatolog. Si, de curand i-a cazut dintele. Ce s-a gandit domnisoara sa faca ca sa scape de stomatolog? Sa-si lipeasca dintele cu super glue. Pfff!!! Asa ceva? Da, exista asa ceva.

Si-a lipit dintele cu super glue si pana la urma n-a avut incotro si tot a trebuit sa mearga la doctor. Avand in vedere ca a facut cangrena, acesta nu prea a avut ce sa-i faca. Asa ca i-a dat un pumn de pastile si pe urma daca va putea ii va face ceva.

Hello people

N-am mai scris de ceva timp si chiar imi era dor. Oricum, de acum inainte, timp de vreo 2 luni voi scrie din ce in ce mai putin, asta din lipsa de timp, nu ca n-as vrea. Mai am foarte putin pana cand se va ma incheia o etapa din viata me – studentia! Nu vreau sa ma gandesc la momentul asta, dar timpul, care trece atat de repede, imi aduce aminte mereu. O sa fie ok, sau cel putin asa sper, ca va fi ok…

Dar pana vor veni zilele alea de licenta, mi-am promis sa profit cat de mult pot, de ultimele 2 luni de studentie. Asa ca, vreo 3 saptamani nu prea mi-au stat piciorusele pe acasa. Si din pacate, ieri a fost ziua cand a trebuit sa pun punct distractiei, asta pentru ca miercuri deja am primul examen si ar cam trebui sa ma apuc si eu de invatat. Spun ca ar trebui, pentru ca n-am niciun chef…mereu gasesc altceva mai bun de facut. De exemplu stau pe net, citesc o carte, ma uit la TV, ma plimb…dar de invatat…Dumnezeu cu mila!

De Paste am fost plecata acasa, ca sa fiu si eu in rand cu lumea. Nu stiu de ce majoritatea merg pe ideea ca sarbatorile de Craciun si de Paste trebuie sa le petreci in familie. Anul asta m-am comformat si eu. A fost ok, cu mici exceptii. Am avut parte de lucruri funny, am si cateva povestioare mai picante si cateva poze de bagat “pi aci, pi pagina”!

Dupa sarbatori, am rupt- o de fuga pe litoral. Doar era 1 mai, ce mama naibii? A fost frumos, nu-mi venea sa mai plec de acolo. Acum am stat doar 2 zile, la vara vreau sa stau cel putin 1 saptamana.

Asa ca, in urmatoarele posturi, cam despre asta voi scrie…

O seara speciala

 

Cosuletul cu gesturi de iubire

Deunazi imi puneam o intrebare: ce va ramane in urma mea? Nu mi-am putut raspunde.

Luni dimineata am simtit ceva in mana mea…era un cos. Era plin de regrete, pe care le-am simtit…pe care le-am avut…pe care le-as fi putut avea. Acest cos era complet inutil. Cine avea nevoie de toate aceste regrete? Asa ca i-am dat drumul sa cada…

Putin timp mai tarziu, am simtit ceva in mana dreapta. Era un alt cosulet. Privindu-l de aproape am vazut lucruri pe care le-am primit in viata mea: zambete, mangaieri, gesturi, cuvinte de iubire, intalniri minunate, momente de relaxare, apeluri telefonice, priviri. Este foarte mic acest cos al meu, dar este unic si imi apartine. Eu continuui sa il umplu cu multa bucurie.

Il numesc: cosuletul cu gesturi de iubire!